Jeg around the world

Cum ar fi să ai 23 de ani şi să pleci singur într-o călătorie de la est la vest (în zig-zag) în jurul lumii cu nimic altceva decât echivalentul a 150 $ în buzunar, un laptop, o cameră video, un mp3 player, o trotinetă şi alte câteva mărunţişuri? Şi cum ar iarăşi fi ca aproape toţi prietenii tăi şi familia să afle despre ideea ta năstruşnică de pe blogul tău în momentul în care tu vei fi deja plecat? Nu cunoaşteţi personal nici un nebun care să fi făcut asta, nu-i aşa? Vi se pare o prostie, ceva absolut dement. Credeţi că doar un om fără minte poate face aşa ceva şi că niciunul dintre cei apropiaţi vouă nu ar fi în stare să facă aşa ceva.

Ei bine, vi-l prezint pe Darius Groza, zis şi Jeg, după blogu-i cu acelaşi nume. Nu vă dau mai multe detalii, citiţi toată povestea aici.

P.S. Darius, dragule, recunosc că m-ai surprins. Mi-ai zis că ai un plan măreţ, fantastic, dar nu mă aşteptam la aşa ceva. În fix secunda asta nu ştiu dacă ceea ce faci e incredibil sau doar o prostie, dar în mod sigur îţi trebuie mult curaj să faci aşa ceva. Respect. Ne vedem peste un an. Sau mai devreme. ;)

Noiembrie, ultimul vals

Avertizare meteo: ne referim în cele de mai jos la majoritate sau la grosul unei anume populaţii dintr-o perspectivă holistică hudriană (whatever that is) şi nu discutăm despre excepţii care strică statistica sau frumuseţea textului ori care deformează realitatea (Sic!). Priceput? Nu? Go back. Nici acu'? Da? Bun! No hai!

Încep să cred că Jurnalistul (de dragul scrisului voi folosi acilea singularul - o sinecdocă, pour les connaisseurs; genul nu contează, îl adaptaţi, după caz) e făcut după chipul şi asemănarea Politicianului. Sau invers. Ori pe dos. Cum vreţi. De fapt îi suspectez că-s fraţi şi-au fost separaţi fie la naştere, fie ceva mai încolo, prin perioada adolescentină, din motive incestuoase. Orişicum ar fi, mi-e clar că au un trecut nu doar comun, dar musai murdar (aş fi zis jegos, dar sărea Darius ca un pitbull la venele-mi fine).

După secole de despărţire dureroasă şi mistuitoare, iată-i încolăciţi într-un vals adulterin de toată frumuseţea. Zic adulter, pentru că ambii au jurat credinţă aceluiaşi (să nu v-aud!) Cetăţian. Ori Cetăţiancă. Cum vreţi, numa' prost şi credul să fie, să poată fi fraierit. Şi de-ar fi Fraierul ăsta numa' încornorat şi tot n-ar fi aşa rău. Da' prostul şi-o cam ia (academic vorbind) direct sau (nu-i aşa?) mişeleşte când de la unul, când de la altul sau de la ambii deodată. E minţit, hoţit, manipulat, înşelat şi exploatat, iar uneori asistă tâmp ori salivând şi cu ochii larg căscaţi la caftul mişelesc sau orgia sălbatică la care se dedau boierii de mai sus.

Şi uite aşa, pe nesmiţite, ajung cei doi să-şi construiască o Românie a lor, la care Dobitocul de care vă ziceam e, volens-nolens, un trist spectator. Ca la teatru. Ambii îşi justifică existenţa şi activitatea pe spinarea Cetăţeanului: ca să trăiască el mai bine, că să fie el mai informat. Ambii urmăresc binele şi prea-fericirea Cetăţeanului. Nu puterea şi (Doamne fereşte!) sub nici o formă banii. The end.

Between 0000-00-00 and 9999-99-99

De vreo vreo trei zile, am observat o chestie ciudată în Yahoo Mail. Unele mailuri (nu toate) venite de pe adrese de yahoo sau venite de pe yahoo group-uri au la final, imediat dupa corpul mesajului şi semnătura celui care l-a trimis, un fel de semnătură, mai exact asta: between 0000-00-00 and 9999-99-99. Aţi observat şi voi sau se întâmplă numa' la mine?

Oricum primesc frecvent spam-uri cretine în care sunt ameninţat că se închide Yahoo sau că va fi pe bani şi că, dacă nu trimit mailul cu pricina altor 348 de prieteni, o să lipsesc la marea împărţeală a conturilor de messenger sau de mail. Evident că nu se închide nimic şi că alea-s baliverne, dar mă gândesc că acum o să aibă spamerii şi mai multe motive din care să creeze astfel de poveşti.

Deci, care-i treaba doctore (What's up, doc)? Ce-o fi semnătura aia ciudată? Idei?

Prostua est

Din ciclul: prost să fii. Ş-atât.

Imaginează-ţi o lume în care tu eşti cel mai deştept om. Sau persoană, după caz. E frumos, nu? Te gâdilă plăcut la orgoliu, aşa-i? Deja râzi pe sub mustaţă, este? Pupa-l-ar mama de deştept, să nu-l deochi! Ho! Gata! Cel mai deştept din lume, în sensul că eşti înconjurat de proşti, pupa-te-aş pe chelie, că repede te-ai umflat în pene. O lume plină de proşti (şi numa' de ei) şi condusă de proşti. Cauza nu mai contează, să zicem numa' că, în ultimii vreo 200 de ani proştii, s-au înmulţit ca focile după ploaie (aşa mi-a venit mie cu foci, na!), în timp ce oamenii deştepţi, nu. O mică pauză de publicitate să-ţi imaginezi cum ar fi. Ţi-ai? Nu-i bai, continuăm.

Prin urmare, proşti peste tot. Oriunde, oricum, oricând, oricâţi. Siiiigur că da, frumoşilor, nu tre' să v-o imaginaţi, e chiar lumea în care trăiţi. Haida, de! V-aţi îngrămădit voi, toţi genialii, la mine pe blog! Vă simţiţi zilnic asaltaţi de proşti, vă loviţi de ei peste tot: la serviciu, la şcoală, în tren, pe stradă, în troleu, la coadă, la cinema, la teatru, în vacanţă, în avion, acasă, în oglindă, ho!

Înapoi în lumea asta, dezlănţuită. Acum e bine, ne trebuie şi proşti, veţi spune, e drăguţ, sunt haioşi, că râzi de ei, te distrezi. Da' să fie peste tot? Ce ne facem? "Ne şocăm"? ;)

Dacă nu vă ajută nicicum şi nicicum imaginaţia, nu vă suprasolicitaţi neuronii degeaba. Nu-i bai, uitaţi-vă la Idiocracy, că de fapt atât vroiam să vă zic. Vi-l recomand. E unul din acele filme pe care le vezi (musai până la capăt, boule!), nu rămâi cu nimic (ba parcă-ţi şi ia ceva), uiţi tot după juma' de oră, dar îţi aminteşti de el când te aştepţi mai puţin. Ceea ce vă doresc şi vouă.

Şi ca să-l parafrazez pe ăsta ce-a fost premier cândva demult, nu foarte demult: să-mi număraţi voi (ho, nu v-aruncaţi ca gâştele la măritat) greşelile din textul la care tocmai ce căscaţi şi belirăţi ochii. Care scrie numărul magic, adică exact câte sunt, ia un premiu. Nu că ce premiu! E surpriză. Chiar şi pentru mine.

Ciobanul şi oaia creaţă

Adevărul e că Becali n-are nici un proiect de pensii şi nici politician nu e, dar nici fâşneaţa asta isterică nu e jurnalistă. Ruşâne!

Cascadorii râsului

Din seria: My way or the highway!

Valerică tată, eşti formidabil mă, eşti genial, eşti, ce mai, din altă lume. Nu pleca urechea la răutăţile lor, tu nu eşti nebun, ce ştiu ei? Sunt invidioşi, dom'le! Nu-i băga nene-n seamă, acultă-mă pe mine, rămâi la toate rece, tu eşti deasupra lor. You're my favorite, you're the way, my way, the highway!

Later edit: musai să citiţi articolul lui Andrei Pleşu, din Adevărul literar şi artistic, dedicat în întregime lui Valentin Stan.

Titlu de titlu de articol de ziar de ziar

Titlu mare azi în Libertatea

Cotidianul: PF Daniel a calcat strimb in post. Hmmm.

Bun, acu să zicem că nu ne luăm după mine, că poate mintea-mi e mai strâmbă de felul ei, aşa că vă întreb pe voi: La ce v-aţi gândit când aţi citit titlul "dă" mai sus?

V-aţi gândit cu toţii că respectivul popă şi-a luxat glezna stângă, nu-i aşa? Numa' eu am mintea încrestată, cârcotaşu' dracu ce sunt! Scuzele mele umile celor de la Libertatea. Am vrut să zic Cotidianul, scuze din nou. Şi scuze celor de la Libertatea că i-am menţionat când de fapt era vorba de Cotidianul. Sau invers. Şi viceversa. Pfuu, grea viaţă. Mă iertaţi, cred că mă tâmpesc tot citind prin ziare.