Avertizare meteo: ne referim în cele de mai jos la majoritate sau la grosul unei anume populaţii dintr-o perspectivă holistică hudriană (whatever that is) şi nu discutăm despre excepţii care strică statistica sau frumuseţea textului ori care deformează realitatea (Sic!). Priceput? Nu? Go back. Nici acu'? Da? Bun! No hai!
Încep să cred că Jurnalistul (de dragul scrisului voi folosi acilea singularul - o sinecdocă, pour les connaisseurs; genul nu contează, îl adaptaţi, după caz) e făcut după chipul şi asemănarea Politicianului. Sau invers. Ori pe dos. Cum vreţi. De fapt îi suspectez că-s fraţi şi-au fost separaţi fie la naştere, fie ceva mai încolo, prin perioada adolescentină, din motive incestuoase. Orişicum ar fi, mi-e clar că au un trecut nu doar comun, dar musai murdar (aş fi zis jegos, dar sărea Darius ca un pitbull la venele-mi fine).
După secole de despărţire dureroasă şi mistuitoare, iată-i încolăciţi într-un vals adulterin de toată frumuseţea. Zic adulter, pentru că ambii au jurat credinţă aceluiaşi (să nu v-aud!) Cetăţian. Ori Cetăţiancă. Cum vreţi, numa' prost şi credul să fie, să poată fi fraierit. Şi de-ar fi Fraierul ăsta numa' încornorat şi tot n-ar fi aşa rău. Da' prostul şi-o cam ia (academic vorbind) direct sau (nu-i aşa?) mişeleşte când de la unul, când de la altul sau de la ambii deodată. E minţit, hoţit, manipulat, înşelat şi exploatat, iar uneori asistă tâmp ori salivând şi cu ochii larg căscaţi la caftul mişelesc sau orgia sălbatică la care se dedau boierii de mai sus.
Şi uite aşa, pe nesmiţite, ajung cei doi să-şi construiască o Românie a lor, la care Dobitocul de care vă ziceam e, volens-nolens, un trist spectator. Ca la teatru. Ambii îşi justifică existenţa şi activitatea pe spinarea Cetăţeanului: ca să trăiască el mai bine, că să fie el mai informat. Ambii urmăresc binele şi prea-fericirea Cetăţeanului. Nu puterea şi (Doamne fereşte!) sub nici o formă banii. The end.
Încep să cred că Jurnalistul (de dragul scrisului voi folosi acilea singularul - o sinecdocă, pour les connaisseurs; genul nu contează, îl adaptaţi, după caz) e făcut după chipul şi asemănarea Politicianului. Sau invers. Ori pe dos. Cum vreţi. De fapt îi suspectez că-s fraţi şi-au fost separaţi fie la naştere, fie ceva mai încolo, prin perioada adolescentină, din motive incestuoase. Orişicum ar fi, mi-e clar că au un trecut nu doar comun, dar musai murdar (aş fi zis jegos, dar sărea Darius ca un pitbull la venele-mi fine).
După secole de despărţire dureroasă şi mistuitoare, iată-i încolăciţi într-un vals adulterin de toată frumuseţea. Zic adulter, pentru că ambii au jurat credinţă aceluiaşi (să nu v-aud!) Cetăţian. Ori Cetăţiancă. Cum vreţi, numa' prost şi credul să fie, să poată fi fraierit. Şi de-ar fi Fraierul ăsta numa' încornorat şi tot n-ar fi aşa rău. Da' prostul şi-o cam ia (academic vorbind) direct sau (nu-i aşa?) mişeleşte când de la unul, când de la altul sau de la ambii deodată. E minţit, hoţit, manipulat, înşelat şi exploatat, iar uneori asistă tâmp ori salivând şi cu ochii larg căscaţi la caftul mişelesc sau orgia sălbatică la care se dedau boierii de mai sus.
Şi uite aşa, pe nesmiţite, ajung cei doi să-şi construiască o Românie a lor, la care Dobitocul de care vă ziceam e, volens-nolens, un trist spectator. Ca la teatru. Ambii îşi justifică existenţa şi activitatea pe spinarea Cetăţeanului: ca să trăiască el mai bine, că să fie el mai informat. Ambii urmăresc binele şi prea-fericirea Cetăţeanului. Nu puterea şi (Doamne fereşte!) sub nici o formă banii. The end.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu